FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundaţie, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.

FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoşul ~ găina.)

fecundá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fecundeáză

A FECUND//Á ~éz tranz. A provoca procesul fecundaţiei; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare

A SE FECUND//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A provoca apariţia unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundaţie, a pune în stare de procreaţie. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].