FERICÍT, -Ă, fericiţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulţumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulţumire; care este bun, favorabil. 3. S.m. Primul grad de sfinţenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.

Fericit ≠ nefericit

FERICÍT adj. 1. (înv. şi pop.) norocit, (pop.) ferice. (Om ~.) 2. v. radios. 3. v. binevenit.

fericít adj. m., s. m., pl. fericíţi; f. sg. fericítă, pl. fericíte

FERICÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substantival v. A FERICI. 2) Care aduce fericire. Întâmplare ~tă. /v. a ferici