FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentaţie, transformându-se în alte substanţe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.

FERMENTÁ vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanţă care ~.) 2. v. altera. 3. v. încinge.

fermentá vb., ind. prez. 3 sg. fermenteáză

A FERMENT//Á pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele substanţe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acţiunea fermenţilor; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare

FERMENTÁ vb. I. intr. A fi în stare de fermentaţie, transformându-se în alte substanţe sau descompunându-se. [< fr. fermenter].