FEÚDĂ, feude, s.f. (În evul mediu) Moşie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligaţii şi pe care o lucra cu ţăranii iobagi; fief. [Acc. şi: féudă. – Var.: (înv.) feúd s.n.] – Din it. feudo.

FEÚDĂ s. v. fief.

feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde

FEÚD//Ă ~e f. (în evul mediu) Proprietate funciară sau venit fix, primit de un vasal de la seniorul său în schimbul unor servicii prestate. [G.-D. feudei; Sil. fe-u-] /<it. feudo, lat. feudum

FEÚDĂ s.f. Domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoaşterii suzeranităţii seniorului, pentru faptul că îi păstra credinţă şi se obliga să-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].