FIÁRĂ, fiare, s.f. Animal sălbatic mare; bestie. ♦ Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent. – Lat. fera.

FIÁRĂ s. bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăti-ciune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. şi Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (~ele pădurii.)

fiáră s. f. (sil. fia-), g.-d. art fiárei; pl. fiáre

FIÁR//Ă ~e f. 1) Animal sălbatic, de talie mare; bestie. 2) fig. Om crud, nemilos. [G.-D. fiarei; Sil. fia-ră] /<lat. fera