FIDEICÓMIS, fideicomisuri, s.n. (Jur.) Dispoziţie testamentară prin care testatorul dispune ca moştenitorul sau legatarul său să remită unei terţe persoane averea pe care o lasă. [Pr.: fi-dei-] – Din fr. fidéicomis.

fideicomís s. n. (sil. -dei-), pl. fideicomísuri

FIDEICÓMIS s.n. Dispoziţie testamentară prin care testatorul dispune ca moştenitorul sau legatarul său să remită unei terţe persoane o parte din averea pe care i-o lasă. [Pron. -dei-. / cf. fr. fidéicommis, lat. fideicommissum < fidei – bunei-credinţe, commissum – lucru încredinţat].