FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.

Fidel ≠ adulter, infidel, nefidel

FIDÉL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămu-tat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soţie ~; prieten ~.) 2. v. exact.

fidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélă, pl. fidéle

FIDÉL ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) Care manifestă un ataşament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini şi sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere ~ă. /<fr. fidele, lat. fidelis

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credinţă; credincios, devotat. ♦ (Despre soţi) Care nu se înşală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].