FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credinţă. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realităţii, a unui text, a unui model etc. 3. {Tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore (înregistrate); hi-fi. – Din fr. fidélité, lat. fidelitas, -atis.

Fidelitate ≠ infidelitate

FIDELITÁTE s. 1. cinste, credinţă, devotament, statornicie, (livr.) lealitate, loialitate, (înv. şi reg.) priinţă. (~ soţiei faţă de soţul ei.) 2. v. exactitate.

fidelitáte s. f., g.-d. art. fidelităţii

FIDELITÁTE f. Caracter fidel. /<fr. fidélité, lat. fidelitas, ~atis

FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie, credinţă (în convingeri, în sentimente etc.); devotament. 2. Exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text etc.). [Cf. fr. fidélité, lat. fidelitas].