FIÉRBERE, fierberi, s.f. Acţiunea de a fierbe şi rezultatul ei. ♦ Fig. Stare de agitaţie, de nelinişte puternică, de aşteptare încordată. – V. fierbe.

FIÉRBERE s. 1. (FIZ.) ebuliţie. (Proces de ~.) 2. v. clo-cot.

fiérbere s. f. (sil. fier-), g.-d. art. fiérberii; pl. fiérberi

FIÉRBER//E ~i f. v. A FIERBE. ♢ Punct de ~temperatură la care presiunea vaporilor unui lichid pus la fiert devine egală cu presiunea exterioară. [Sil. fier-be-] /v. a fierbe