FILETÁ, filetez, vb. I. Tranz. A realiza fileturi la o piesă. – Din fr. fileter.

filetá vb., ind. prez. 1 sg. filetéz, 3 sg. şi pl. fileteáză

filétă s. f., pl. filéte

FILÉT//Ă ~e f. Unealtă folosită la aplicarea unor ornamente pe coperta şi pe cotorul cărţilor. /<fr. filet

A FILET//Á ~éz tranz. (piese metalice) A înzestra cu filet. /<fr. fileter

FILETÁ vb. I. tr. 1. A executa un filet. 2. A tăia carnea de vită sau de peşte în fileuri. [< fr. fileter].

FILÉTĂ s.f. Unealtă folosită în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul şi pe coperta cărţilor. [< fr. filet].