FILM, filme, s.n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă şi subţire, acoperită cu un strat de material sensibil la acţiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică şi care se foloseşte în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică şi în momente succesive imagini statice sau în mişcare, precum şi sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea şi proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creaţie cinematografică. 3. Strat subţire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafaţa unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfăşurare, prezentare. – Din fr. film.

FILM s. 1. peliculă. (Un ~ în premieră.) 2. v. peli-culă. 3. cinematografie, peliculă. (Arta ~ului.) 4. v. cinematograf.

film s. n., pl. fílme

FILM ~e n. 1) Ansamblu de imagini fotografice succesive, cu subiect comun, înregistrate pe o peliculă şi reproduse pe ecran. ~ artistic. 2) Bandă pe care s-a înregistrat o lucrare cinematografică. 3) Peliculă folosită în fotografie. /<fr. film

FILM s.n. 1. Peliculă subţire, flexibilă şi transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc. ♦ Bandă folosită pentru înregistrarea şi reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. Arta cinematografică. ♦ (Fig.) Succesiune de imagini. 3. Strat de fluid întins pe suprafaţa unui corp solid sau lichid. // (În forma filmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) peliculă fotografică“. [Pl. -me, -muri. / < fr., engl. film].