FIRIMITÚRĂ, firimituri, s.f. Bucăţică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s.f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).

FIRIMITÚRĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri

FIRIMITÚR//Ă ~i f. Bucăţică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). [G.-D. firimiturii] /fărâmă + suf. ~ătură