FLĂMÂNZÍ, flămânzesc, vb. IV. Intranz. A fi flămând, a sta multă vreme nemâncat, a răbda, a suferi de foame. ♦ Tranz. A ţine pe cineva nemâncat. – Din flămând.

FLĂMÂNZÍ vb. a înfometa. (A ~ pe cineva.)

flămânzí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. flămânzésc, imperf. 3 sg. flămânzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. flămânzeáscă

A FLĂMÂNZ//Í ~ésc 1. intranz. 1) A avea senzaţia de foame; a fi flămând. 2) A îndura foame. 2. tranz. A face să îndure foame; a ţine nehrănit; a înfometa. /Din flămând