FLAGELÁRE, flagelări, s.f. Acţiunea de a flagela şi rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în antichitate şi în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelaţie. – V. flagela.

FLAGELÁRE s. biciuire, flagelaţie. (~ unui fanatic religios.)

flageláre s. f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări

FLAGEL//ÁRE ~ări f. 1) v. A FLAGELA şi A SE FLAGELA. 2) (în evul mediu şi în antichitate) Pedeapsă practicată sub formă de ritual religios. /v. a flagela

FLAGELÁRE s.f. Acţiunea de a flagela şi rezultatul ei; flagelaţie. [< flagela].