FLÉGMĂ, flegme, s.f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părţi ale aparatului respirator şi eliminată prin tuse sau vomă; expectoraţie. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferenţă, răceală. – Din fr. flegme.

FLÉGMĂ s. 1. v. scuipat. 2. v. calm. 3. v. nepăsare.

flégmă s. f., g.-d. art. flégmei; pl. flégme

FLÉGMĂ¹ f. Caracter calm; spirit lipsit de emotivitate. /<fr. flegme

FLÉGM//Ă² ~e f. Secreţie vâscoasă a căilor respiratorii eliminată prin tuse; expectoraţie; spută. /<fr. flegme

FLÉGMĂ s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (Fig.) Nepăsare, indiferenţă totală faţă de emoţii; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma].

flegma