FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia uşor (şi de a-şi reveni la forma iniţială); elastic, mlădios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S.n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.

Flexibil ≠ inflexibil, neelastic, rigid, ţeapăn, neflexibil

FLEXÍBIL adj. 1. elastic, mlădios, suplu, (înv.) încovoios. (O nuia ~.) 2. (GRAM.) flexionar, (înv.) plecat, plecător. (Formă ~.)

FLEXÍBIL adj. v. adaptabil.

flexíbil adj. m., pl. flexíbili; f. sg. flexíbilă, pl. flexíbile

flexíbil s. n., pl. flexíbile

FLEXÍBIL² ~e n. tehn. Dispozitiv constând dintr-un grup de lamele subţiri de cupru, utilizat drept element de legătură electrică dintre două piese capabile a se deplasa una faţă de alta. /<fr. flexible, lat. flexibilis

FLEXÍBIL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi uşor deformat sub actiunea unei forţe exterioare; cu proprietatea de a se curba uşor; mlădios; elastic; suplu. 2) fig. (despre persoane) Care cedează uşor; adaptabil la circumstanţe; maleabil; elastic. 3) (despre cuvinte sau părţi de vorbire) Care dispune de forme speciale pentru exprimarea funcţiilor gramaticale; dotat cu flexiune. /<fr. flexible, lat. flexibilis

FLEXÍBIL, -Ă adj. 1. Mlădios, elastic, suplu. 2. (Despre cuvinte) Care îşi schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Cf. fr. flexible, lat. flexibilis].