FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. – Din fr. flotter.

FLÓTĂ, flote, s.f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unităţi navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluţie sau suspensie de coloranţi sau de alte substanţe chimice, folosită în operaţiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se ţin nemişcate un timp îndelungat, după ce au parcurs şirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte.

flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. şi pl. floteáză

flótă (tehn., nav.) s. f., g.-d. art. flótei; pl. flóte

flótă (postav) s. f.

FLÓT//Ă ~e f. Totalitate a navelor fluviale, maritime sau aeriene de care dispune un stat. /<fr. flotte

A FLOT//Á ~éz tranz. (substanţe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter

FLÓTĂ¹ s.f. 1. Totalitatea navelor unei ţări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei ţări. 3. Lichid care conţine diferite substanţe şi asupra căruia se fac anumite operaţii de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].

FLÓTĂ² s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre].

FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. [< fr. flotter].