FLOTÁŢIE, flotaţii, s.f. 1. Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor din steril. 2. Flotare (2). – Din fr. flottation.

FLOTÁŢIE s. flotare. (Câteva mişcări de ~.)

flotáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. flotáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. flotáţiei; pl. flotáţii, art. flotáţiile (sil. -ţi-i-)

FLOTÁŢIE f. Procedeu de separare a mineralelor din minereuri cu ajutorul unui lichid. [Art. flotaţia; G.-D. flotaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. flotation

FLOTÁŢIE s.f. 1. Procedeu de separare pe cale umedă a mineralelor utile din minereuri şi a cărbunelui de steril. ♦ Separarea seminţelor prin scufundarea lor în apă. 2. Flotare. [Gen. -iei. / cf. fr. flottation].