FLOTÓR, flotoare, s.n. Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafaţa apei, destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susţină la suprafaţă corpuri submersibile; plutitor. ♦ Flotor de hidroavion = fiecare dintre cele două dispozitive etanşe şi umplute cu aer, fixate de aripi şi de fuzelaj, care asigură plutirea unui hidroavion. – Din fr. flotteur.

FLOTÓR s. (TEHN.) plutitor.

flotór s. n., pl. flotoáre

FLOT//ÓR ~oáre n. 1) Corp care se ţine pe suprafaţa apei (sau a altui lichid), plutind. 2) Dispozitiv cu ajutorul căruia un obiect poate pluti. /<fr. flotteur

FLOTÓR s.n. 1. Corp care pluteşte la suprafaţa lichidului dintr-un recipient, acţionând un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor. ♦ Corp plutitor ataşat unei plase pescăreşti ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea. ♦ Cameră de aer care serveşte la menţinerea pe suprafaţa apei a ouălor de ţânţari. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia un hidroavion pluteşte la suprafaţa apei. [Pl. -oare. / < fr. flotteur].