FLUCTUÁŢIE, fluctuaţii, s.f. Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr-un loc în altul. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.

Fluctuaţie ≠ constanţă, stabilitate

FLUCTUÁŢIE s. 1. oscilare, oscilaţie. (~ a tempera-turii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilaţie. (~la cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (~ lui în comportare nu era justificată.)

fluctuáţie s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. fluctuáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fluctuáţiei; pl. fluctuáţii, art. fluctuáţiile (sil. -ţi-i-)

FLUCTUÁŢI//E ~i f. 1) v. A FLUCTUA. 2) Abatere mică şi temporară în raport cu o constantă. [Art. fluctuaţia; G.-D. fluctuaţiei; Sil. -tu-a-ţi-e] /<fr. fluctuation, lat. fluctuatio, ~onis

FLUCTUÁŢIE s.f. Fluctuare; oscilaţie, schimbare. ♦ Variaţie, variere, nestabilitate. [Gen. -iei, var. fluctuaţiune s.f. / cf. fr. fluctuation, lat. fluctuatio < fluctuare – a pluti].