FLUIERÁR, fluierari, s.m. 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluieraş (2). 2. (Reg.) Meşter care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are capul şi spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung şi subţire şi picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.

FLUIERÁR s. v. sitar-de-mal.

FLUIERÁR s. 1. v. fluieraş. 2. (ORNIT.; Charadrius pluvialis) (reg.) fluierător, fluturaş, prundăraş, purcăraş, văcărel. 3. (ORNIT.; Numenius tenuirostris) ploier mic. 4. (ORNIT.; Numenius arcuatus) ploier mare. 5. (ORNIT.) fluierar mare (Numenius arquata) = (pop.) şneap. 6. (ORNIT.; Calidris) prundaş.

fluierár s. m., pl. fluierári

FLUIERÁR² ~i m. Pasăre de talie medie, cu cioc lung şi subţire, cu picioare lungi, care trăieşte în regiuni mlăştinoase şi scoate sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar

FLUIERÁR¹ ~i m. 1) Meşter care face fluiere. 2) Muzicant care cântă la fluier. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar

fluierár¹, fluieráre, s.n. (reg.) nai.