FLUORESCÉNŢĂ, fluorescenţe, s.f. Proprietatea pe care o au unele substanţe de a emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiaţii luminoase sau ultraviolete. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescence.

fluorescénţă s. f. (sil. flu-o-), g.-d. art. fluorescénţei; pl. fluorescénţe

FLUORESCÉNŢ//Ă ~e f. fiz. Însuşire a unor substanţe de a emite lumină sub acţiunea unor surse exterioare de energie (radiaţii luminoase, ultraviolete etc.). [Sil. flu-o-] /<fr. fluorescence

FLUORESCÉNŢĂ s.f. Transformarea luminii în radiaţii luminoase sau ultraviolete sub influenţa anumitor substanţe. [Pron. flu-o-res-cen-. / < fr. fluorescence].