FLUORESCÉNT, -Ă, fluorescenţi, -te, adj. Care prezintă fluorescenţă; bazat pe fluorescenţă. ♢ Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze şi vapori de mercur aflat într-un tub de sticlă. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescent.

fluorescént adj. m. (sil. flu-o-), pl. fluorescénţi; f. sg. fluorescéntă, pl. fluorescénte

FLUORESCÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care prezintă fluorescenţă; bazat pe fluorescenţă. Corp ~. ♢ Tub ~ sursă de lumină bazată pe principiul descărcării într-un amestec de gaze şi vapori de mercur, aflaţi în interiorul unui tub de sticlă. [Sil. flu-o-] /<fr. fluorescent

FLUORESCÉNT, -Ă adj. Care devine luminos sub acţiunea unei lumini exterioare; care prezintă fluorescenţă. ♢ Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice în vapori de mercur aflaţi într-un tub de sticlă. [Pron. flu-o-res-cent. / < fr. fluorescent].