FLÚTURE, fluturi, s.m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit şi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunţi de culori diferite şi un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. ♢ Compuse: fluture-de-mătase = fluture a cărui larvă produce firele de mătase; vierme-de-mătase (Bombix mori); fluture-alb sau fluture-de-varză = albiliţă; fluture-roşu = fluture cu aripi roşii şi cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae). ♦ Fig. (Fam; la pl.) Idei curioase şi extravagante; toane. 2. (La pl.) Disc de metal mic şi sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte (femeieşti); fluturaş, paietă. 3. (Tehn.) Disc care se roteşte în jurul unui diametru şi care, montat într-o conductă, serveşte la reglarea cantităţii de carburant care intră într-un carburator. 4. (Sport) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mişcarea simetrică şi simultană a braţelor, asemănător cu fluturarea unor aripi: probă de înot în care se foloseşte acest procedeu. [Var.: flútur s.m.] – Probabil lat. *flutulus. Cf. alb. f l u t u r ë.

FLÚTURE s. v. fulg.

FLÚTURE s. 1. (ENTOM.) lepidopter. 2. (ENTOM.) fluture-cap-de-mort (Acherontia atropos) v. cap-de-mort; fluture-de-mătase v. vierme-de-mătase; fluture-de-varză v. albiliţă; fluture-inelat v. inelar; fluture-roşu (Vanessa urticae) = (reg.) urzicar. 3. v. paietă.

flúture s. m., art. flúturele; pl. flúturi

FLÚTUR//E ~i m. 1) Insectă cu corpul alungit, cu patru aripi catifelate (divers şi viu colorate), care, în stadiul larvar, e o omidă. ♢ ~ albastru (sau de varză) fluture de talie medie, a cărui larvă atacă frunzele de varză şi conopidă; albiliţă. 2) la pl. Disc mic, subţire şi lucios (din metal, sticlă etc.), aplicat pe îmbrăcăminte în scopuri decorative; paietă; şic. 3) la pl. fig. Idei stranii. Are ~i în cap. 4) Procedeu de înot prin care braţele execută o mişcare asemănătoare cu fluturarea aripilor. /Cuv. autoht.