FORÁ, forez, vb. I. Intranz. A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanţe minerale utile. – Din fr. forer, lat. forare.

FORÁ vb. a sonda. (A ~ la mari adâncimi.)

forá vb., ind. prez. 1 sg. foréz, 3 sg. şi pl. foreáză

A FOR//Á ~éz tranz. (roci, straturi dure etc.) A supune unei operaţii de foraj. /<fr. forer, lat. forare

FORÁ vb. I. intr. A găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la strate de ţiţei, la zăcămintele de minereu etc. [< fr. forer, cf. lat. forare].