FORMÁRE, formări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) forma şi rezultatul ei; formaţie (1). ♦ Pregătire, instruire, educare; creare. 2. Operaţie de confecţionare şi de asamblare a părţilor constitutive şi a miezurilor care alcătuiesc o formă de turnătorie. – V. forma.

FORMÁRE s. 1. v. fasonare. 2. v. constituire. 3. cre-are, pregătire. (~ unor cadre de specialişti.) 4. v. educare.

formáre s. f., g.-d. art. formării; pl. formări

FORMÁRE s.f. Acţiunea de a (se) forma şi rezultatul ei; formaj; formaţie. [< forma].