FRAPÁ, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenţiei cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci şampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheţii. – Din fr. frapper.

FRAPÁ vb. a surprinde, a şoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfăţişarea lui.)

frapá vb., ind. prez. 1 sg. frapéz, 3 sg. şi pl. frapeáză

A FRAP//Á ~éz tranz. livr. 1) A impresiona puternic prin caracteristici ieşite din comun. 2) A răci cu ajutorul gheţii. ~ vinul. /<fr. frapper

FRAPÁ vb. I. În gastronomie, a răci puternic şi repede, punând gheaţă de jur-împrejurul unui vas în care se află un preparat sau o băutură sau prin introducerea acestuia pentru scurt timp în refrigerator; din fr. frapper; dacă la gheaţă se adaugă sare pentru a-i mări puterea de răcire, se numeste a sangla, din fr. sangler; cocteilurile se frapează prin agitare cu gheaţă în shaker.

FRAPÁ vb. I. tr. 1. A sări în ochi, a izbi, a surprinde. 2. A răci băuturi alcoolice cu ajutorul gheţii. [< fr. frapper].