FRIG, (2) friguri, s.n. 1. Temperatură scăzută a mediului ambiant, care dă senzaţia de rece. ♦ Senzaţie de rece provocată de temperatura joasă a mediului. 2. (La pl.) Temperatură ridicată a unui bolnav; tremur cauzat de senzaţia de rece, care precedă uneori o stare febrilă; frisoane. ♦ Malarie. ♦ Fig. Stare de nelinişte, de agitaţie puternică; emoţie. [Var.: (pop., 2) frígură s.f.] – Lat. frigus, -oris.

Frig ≠ cald, căldură

FRIG s. 1. răceală, rece. (Afară e ~.) 2. (la pl.) v. frisoane. 3. (la pl.) v. febră. 4. friguri (palustre) v. malarie.

frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fríguri

FRIG ~uri n. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatură joasă a aerului. 2) Senzaţie de rece căuzată de o astfel de stare atmosferică. 3) la pl. Boală molipsitoare introdusă în organism prin înţepătura unui ţânţar, care se manifestă prin temperatură înaltă şi frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) Stare de emoţie puternică, de nelinişte, de agitaţie. /<lat. frigus, ~oris