FRIGÁRE, frigări, s.f. 1. Vergea de fier sau de lemn ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra jăraticului²; ţiglă. ♢ Loc. adj. şi adv. La frigare = fript în frigare deasupra jeraticului. 2. (Bot.; la pl.) Plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu tulpina ramificată de la bază şi acoperită cu peri lungi şi aspri, cu flori mari violete-purpurii, folosită în medicina populară (Gerranium palustre). – Frige + suf. -are.

FRIGÁRE s. (reg.) ţiglă, (prin Munt. şi Mold.) sucală, (Ban.) ţepuşă. (Pui la ~.)

frigáre s. f., g.-d. art. frigării; pl. frigări

FRIG//ÁRE ~ări f. Vergea ascuţită la un capăt în care se înfige carnea pentru a o frige (la grătar). /frig + suf. ~are