FUDÚL, -Ă, fuduli, -e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ♢ Expr. (Glumeţ) Fudul de-o ureche = surd. – Din tc. fodul.

Fudul ≠ modest

FUDÚL adj. v. îngâmfat.

fudúl adj. m., pl. fudúli; f. sg. fudúlă, pl. fudúle

FUDÚL ~ă (~i, ~e) şi substantival Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; falnic; mândru; măreţ; semeţ. /<turc. fudul