FÚNIE, funii, s.f. 1. Frânghie¹. ♢ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ♢ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de faţă, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunşi într-o situaţie extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moşie (sau de pământ) = suprafaţă de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâşii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaş, utilizată la confecţionarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.

FÚNIE s. v. curpen, vrej.

FÚNIE s. 1. v. frânghie. 2. cunună. (O ~ de ceapă sau de usturoi.)

fúnie s. f. (sil. -ni-e), art. fúnia (sil. -ni-a), g.-d. art. fúniei; pl. fúnii, art. fúniile (sil. -ni-i-)

FÚNI//E ~i f. 1) Sfoară groasă, confecţionată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; frânghie. ♢ Drept ca ~a în sac (sau în traistă) a) strâmb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strânge, a-i ajunge) ~a de par (sau la par) a ajunge într-o situaţie critică, la deznodământ. A juca pe ~ a) a executa numere de acrobaţie pe o funie întinsă; b) a fi foarte activ (şi docil). A vorbi de ~ în casa spânzuratului a vorbi în prezenţa cuiva despre ceva care îi aminteşte de lucruri neplăcute. 2) înv. Unitate de măsură pentru lungime folosită, în trecut, la măsurarea pământului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] /<lat. funis