FURNICÁR¹, furnicare, s.n. 1. Ridicătură mică de pământ care adăposteşte o colonie de furnici; muşuroi. ♦ Totalitatea furnicilor dintr-un muşuroi. 2. Fig. Mulţime (de oameni) care mişună. – Lat. *formicarius.

FURNICÁR², furnicari, s.m. 1. (Ornit.) Albinărel. 2. Mamifer din America de Sud, cu capul lung şi îngust, cu botul ascuţit, cu limba lungă şi cleioasă, care se hrăneşte cu furnici (Myrmecophaga jubata). – Furnică + suf. -ar.

FURNICÁR s. 1. muşuroi. (Un ~ de furnici.) 2. v. pri-gorie.

furnicár (zool.) s. m., pl. furnicári

furnicár (muşuroi) s. n., pl. furnicáre

FURNICÁR² ~i m. Mamifer exotic cu botul alungit şi îngust, cu limbă lungă şi lipicioasă, care se hrăneşte cu furnici. /furnică + suf. ~ar

FURNICÁR¹ ~e n. 1) Movilă mică de pământ în care trăieşte o colonie de furnici; muşuroi. 2) Totalitate a furnicilor dintr-o astfel de movilă. 3) fig. Mulţime de oameni sau de animale care mişună. /<lat. formicarius