GÂNGĂVÍ, gângăvesc, vb. IV. Intranz. şi refl. A vorbi nedesluşit, greu şi împiedicat, repetând silabele; a (se) bâlbâi. ♦ Tranz. şi intranz. Fig. A exprima, a formula cu greutate o idee. – Din gângav.

GÂNGĂVÍ vb. 1. v. bâlbâi. 2. a bălmăji, a bâigui, a bârâi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a îndruga, a îngăima, a îngăna, a mârâi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pâtcăi, (prin Olt.) a şondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

gângăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gângăvésc, imperf. 3 sg. gângăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gângăveáscă

A SE GÂNGĂV//Í mă ~ésc intranz. A vorbi nedesluşit şi greu repetând silabele (din cauza unui defect în vorbire, a unei emoţii); a fi gângav; a se bâlbâi. /Din gângav