GÂRLĂ, gârle, s.f. 1. Apă curgătoare (mai mică); braţ al unei ape curgătoare. ♢ Expr. (Fam.) A se duce pe gârlă = a se pierde, a se risipi. A da pe gârlă = a arunca, a risipi. ♦ (Adverbial) în mare cantitate, din belşug. 2. Depresiune alungită (şi sinuoasă) aflată în lunca unei ape curgătoare şi care, acoperită de apă, leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălţile din jurul acestuia. – Din bg. gărlo.

GÂRLĂ s. (GEOGR.) (Transilv. şi Mold.) ponor.

gârlă s. f., g.-d. art. gârlei; pl. gârle

GÂRLĂ² adv. În cantitate mare; din belşug. /<bulg. gărlo

GÂRL//Ă¹ ~e f. 1) Apă curgătoare cu debit mic; râu mic. 2) fam. Braţ mic al unui râu. ♢ A se duce ca pe ~ a se pierde fără rost; a se risipi. A da pe ~ a irosi. /<bulg. gărlo