GĂLEÁTĂ, găleţi, s.f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (şi păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conţinutul acestui vas; căldare. ♢ Expr. A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torenţial. 2. Veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni şi pe substanţe; conţinutul acestei măsuri. 3. Dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în ţările române. – Lat. galleta.

GĂLEÁTĂ s. 1. căldare, (Bucov. şi prin nordul Mold.) şaflic, (Olt., Ban. şi Transilv.) vadră. (Bea apă din ~.) 2. v. ciutură. (Cu ~ se scoate apa din fântână.)

găleátă s. f., g.-d. art. găléţii; pl. găléţi

GĂL//EÁTĂ ~éţi f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de formă tronconică şi cu toartă mobilă, folosit pentru a transporta sau a păstra apă şi alte lichide; căldare. ♢ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; doniţă. 3) Conţinutul unui asemenea vas. 4) înv. Unitate de măsură a capacităţii (pentru lichide şi cereale). [G.-D. găleţii] /<lat. galleta

galeata