GAROÁFĂ, garoafe, s.f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse şi liniare, cu flori de culori diverse şi cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ♢ Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiţă (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

GAROÁFĂ s. (BOT.) 1. v. garofiţă de grădină. 2. garoafă de câmp v. garofiţă; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiţă, garoafă sălba-tică, (reg.) floare-domnească; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) a) v. garofiţă; b) v. ga-roafă de munte.

GAROÁFĂ s. v. micsandră, micşunea, toporaş, violetă, viorea.

garoáfă s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfe

GAROÁF//Ă ~e f. Plantă erbacee cu flori diferit colorate, cultivată în scop decorativ. ♢ ~ de câmp (sau sălbatică) plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori de culoare purpurie; garofiţă. [G.-D. garoafei] /<ngr. gharúfalo