GAROFÍŢĂ, garofiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi flori purpurii; garoafă de câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roşii, albe sau pestriţe (Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele) Garofiţă de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofiţa Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iţă.

GAROFÍŢĂ s. (BOT.) 1. (Dianthus carthusianorum) garoafă de câmp, garoafă sălbatică, (reg.) cuişoare (pl.), (Transilv.) scânteie. 2. v. garoafă de munte. 3. (Dianthus spiculifolius) (reg.) barba-ungu-rului. 4. garofiţă de grădină (Dianthus barbatus) = garoafă.

garofíţă s. f., g.-d. art. garofíţei; pl. garofíţe

GAROFÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la garoafă) Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori de culoare purpurie; garoafă de câmp; garoafă sălbatică. /garoafă + suf. ~iţă