GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.

GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. şi reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)

géme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. geámă; part. gemút

A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate şi prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbuşit, mişcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung şi pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere