GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparţine geometriei, privitor la geometrie. ♢ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spaţiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ţine seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus.

geométric adj. (sil. ge-o-) → metric

GEOMÉTRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ♢ Progresie ~că serie de numere în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent şi un număr constant. Medie ~că rădăcină pătrată extrasă din produsul a două numere. 3) fig. Care vădeşte regularitate şi simplitate. Stil ~. /<fr. géométrique, lat. geometricus

GEOMÉTRIC, -Ă adj. 1. Care formează obiectul geometriei, de geometrie. ♢ Loc geometric = figură plană sau în spaţiu ale cărei puncte se definesc toate prin aceeaşi proprietate; progresie geometrică = progresie matematică în care fiecare număr este egal cu produsul dintre numărul precedent şi un număr constant, numit raţia progresiei. 2. (Fig.) În forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinaţii de figuri geometrice, caracteristic producţiilor artistice ale epocilor orânduirilor primitive şi începutului artei greceşti. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. géométrique, lat. geometricus].