GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s.m. şi f., (2) ghiduri, s.n. 1. S.m. şi f. Persoană care conduce şi îndrumează un grup de turişti, un grup de vizitatori ai unei expoziţii etc., dându-le explicaţiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S.n. Carte cuprinzând informaţii de călătorie, hărţi, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o ţară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S.n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu¹ (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.

GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveţ. (Un ~ editat pentru turişti.) 2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)

ghid (persoană) s. m., pl. ghizi

ghid (carte) s. n., pl. ghíduri

GHID² ~uri n. Lucrare care cuprinde informaţii pentru orientare (într-un muzeu, într-un oraş, într-un domeniu de activitate etc.); îndrumar; îndreptar; călăuză. /<fr. guide

GHID¹ ghizi m. Persoană care conduce un grup de turişti sau de vizitatori, dând explicaţiile necesare; călăuză. /<fr. guide

GHID, -Ă s.m. şi f. Călăuză. // s.n. Broşură sau carte care conţine informaţii cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].