GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. Tranz. A imprima o anumită mişcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider.

GHIDÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a îndruma. (O ~ prin toate muzeele.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a îndruma, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viaţă.)

ghidá vb., ind. prez. 1 sg. ghidéz, 3 sg. şi pl. ghideáză

ghídă s. f., g.-d. art. ghídei; pl. ghíde

A GHID//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A conduce în calitate de ghid; a îndruma; a călăuzi. 2) (funcţionarea unor mecanisme) A conduce prin ghidaj. /<fr. guider

GHIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) călăuzi; a (se) îndruma, a (se) orienta. [< fr. guider].