|
|
ghiftui. 4 rezultate gasite
GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Fam. şi peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.
GHIFTUÍ vb. v. îmbuiba.
ghiftuí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghiftuiáscă
A GHIFTU//Í ~iésc tranz. fam. depr. A hrăni peste măsură; a îndopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
