GHIONÓI, ghionoaie, s.n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuţită la unul dintre capete şi în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. şi Transilv.) sapă, (prin Transilv.) ştioacă. (~ se foloseşte la lucrările de abataj.)

ghionói (instrument) s. n. (sil. ghi-o-), pl. ghionoáie

GHION//ÓI ~oáie n. Târnăcop cu un braţ lung şi ascuţit la un capăt, iar cu celălalt în formă de ciocan, folosit în lucrări miniere. /Din chionoaie