GLADIÓLĂ, gladiole, s.f. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie şi cu flori mari de diferite culori (Gladiolus hybridus). [Pr.: -di-o-] – Din germ. Gladiole. Cf. lat. g l a d i o l u s.

GLADIÓLĂ s. (BOT.; Gladiolus gandavensis) (pop.) săbiuţă, (reg.) săbioară, (prin Transilv.) crin-roşu.

gladiólă s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. gladiólei; pl. gladióle

GLADIÓL//Ă ~e f. Plantă erbacee decorativă înaltă, cu frunze lanceolate, cultivată pentru florile sale mari şi viu colorate, dispuse unilateral spre vârful tulpinii; săbiuţă. [G.-D. gladiolei; Sil. -di-o-] /<germ. Gladiole, lat. gladiolus

GLADIÓLĂ s.f. Plantă erbacee ornamentală înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie şi cu flori mari, variat colorate. [Pron. -di-o-. / < germ. Gladiole, cf. lat. gladiolus – spadă scurtă].