GLAF, glafuri, s.n. 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2. Element de construcţie din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptuşirea părţii inferioare a golului unei ferestre. 3. Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete. – Din bg. glah.

GLAF s. v. pervaz.

glaf s. n., pl. gláfuri

GLAF ~uri n. 1) Ornament executat cu dalta pe suprafaţa unei coloane. 2) Material de construcţie (din lemn, marmură sau beton) ornamentat cu mozaic, cu care se căptuşeşte golul unei ferestre în partea inferioară. /<bulg. glah.