GLÍE, glii, s.f. (Pop.) 1. Pământ, ogor; fig. patrie. ♢ Expr. Sub glie = în mormânt. 2. Brazdă de pământ (cu iarbă cu tot, câtă se poate desprinde o dată cu hârleţul). – Et. nec.

GLÍE s. v. câmp, ogor, patrie, pământ, ţară, ţarină.

GLÍE s. v. nevroglie.

GLÍE s. (Mold.) brazdă. (O ~ de pământ.)

glíe s. f., art. glía, g.-d. art. glíei; pl. glii

GLÍ//E ~i f. 1) Brazdă de pământ cu iarbă, care poate fi desprinsă o singură dată cu hârleţul. 2) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor; ţarină. 3) Pământ strămoşesc. ♢ Sub ~ (sau ~i) în mormânt. /<rus. glej, slov. glie