GLUMÉŢ, -EÁŢĂ, glumeţi, -e, adj. (Despre oameni) Care face multe glume, căruia îi place să facă glume; vesel, poznaş, hâtru. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor, întâmplări, glume etc.) Care provoacă râsul; hazliu. – Din bg. glumec.

Glumeţ ≠ serios

GLUMÉŢ adj. hazliu, poznaş, vesel, (pop. şi fam.) ghiduş, hâtru, mehenghi, mucalit, ştrengar, şugubăţ, (înv. şi reg.) şăgaci, (reg., mai ales în Mold.) şăgalnic, (reg.) pozneţ, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaş, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) şăncăleţ, şăncălos, şodoman, (prin Transilv. şi Olt.) şodos, (prin Transilv.) şolomeţ, (prin Bucov. şi Mold.) şotelnic, (Bucov.) şotios, (Mold.) tămăşalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!)

gluméţ adj. m., pl. gluméţi; f. sg. glumeáţă, pl. gluméţe

GLUM//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) Care spune sau face glume; bun de glume. /<bulg. glumec