GRÁBĂ s.f. Tendinţă, intenţie, dorinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuţeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor¹, grăbire. ♢ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).

Grabă ≠ încetineală, tărăgăneală, zăbavă

GRÁBĂ s. 1. iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 2. v. urgenţă. 3. precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, zor. (~ strică treaba.)

grábă s. f., g.-d. art. grábei

GRÁB//Ă f. Tendinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; grăbire. ♢ În ~ repede; în pripă. În ~ mare foarte repede. ~a strică treaba cu graba mai mult pierzi. [G.-D. grabei] /Din a grăbi