GRAFÍT s.n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenuşie-neagră şi cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite.

GRAFÍT s. (MIN.) plombagină.

grafít (mineral.) s. n.

GRAFÍT n. Varietate de carbon cristalizat, de culoare cenuşie-neagră, cu luciu metalic, având diverse întrebuinţări în industrie. /<fr. graphite

GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenuşie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].