GRANDOMANÍE, grandomanii, s.f. Mania de a se crede om însemnat, valoros, de a-şi acorda o importanţă nejustificată; megalomanie. – Cf. fr. g r a n d, rom. m a n i e.

GRANDOMANÍE s. v. îngâmfare.

grandomaníe s. f. → manie

GRANDOMANÍE f. Manie a unui om de a se crede mare, important; megalomanie. /<lat. grandis + manie

GRANDOMANIE s. f. Mania de a se crede mare, important. -Din Grandoâ?? + â??manie

GRANDOMANÍE s.f. Mania de a se crede foarte important, de a acorda o importanţă deosebită propriei personalităţi; (p. ext.) înfumurare, îngâmfare. [Gen. -iei. / cf. lat. grandis – mare, gr. mania – manie].